Categorie: Mindset

Dialoguri de coaching #1

…… un client care are provocări legate de AMÂNARE ….

 

”Coach: Care sunt lucrurile pe care le amâni?

Client: Ei bine, cred că la modul general le-aș putea numi administrative. Nu îmi place hârțogăraia, documentele, completarea de formulare sau rapoarte, trimiterea de situații, etc. Am un birou încărcat de dosare și hârtii și o căsuță de email plină de mesaje la care trebuie să răspund.

Cred că lucrurile au scăpat puțin de sub control.

Coach: Care sunt efectele faptului că ai scăpat de sub control toate aceste lucruri?

Client: De tot felul: de la mici jene când trebuie să-mi cer scuze, până la provocări majore. Odată am rămas blocat într-o deplasare pentru că îmi expiraseră ambele carduri (am tot amânat să merg la bancă până am uitat de ele) și nu aveam cu ce plăti biletul de avion pentru a reveni acasă.

Coach: Ce alte efecte ai mai observat că te afectează?

Client: Ei bine, ca să fiu sincer, uneori aceste lucruri mă fac să mă simt mizerabil. Adică, un adult care nu poate respecta niște termene limită relaxate și care trebuie mereu să ceară amânări sau păsuiri … e destul de jenant.

Coach: Bine, am vorbit puțin despre consecințe; hai sa privim din altă direcție – ce te oprește să faci aceste lucruri despre care mi-ai povestit?

Client: Aș putea spune că nu am timp, dar nu cred că e complet adevărat. Cred că are mai mult de-a face cu faptul că doar nu îmi face plăcere să fac acele lucruri.

Coach: Ce anume nu îți face plăcere în organizarea și managementul documentelor și emailurilor de care îmi vorbeai mai devreme?

Client: Oh, este ca și cum aș fi controlat, ca și cum cineva mă obligă să fac teme pentru acasă sau ceva de genul ăsta, când eu prefer să fac cu totul altceva.

Coach: E interesant, nu-i așa? E adevărat?

Client: Hmmmmm ……….. cred că nu, desigur că nu; de fapt, inversul este probabil adevărat. Dacă eu aș rezolva rapid toate aceste lucruri, probabil m-aș simți mult mai liber și mai relaxat și aș putea să mă duc și să fac tot ceea ce îmi face plăcere cu conștiința curată.”

 ——————-

Un coach doar stimulează concentrarea și atenția clientului, fără să îi spună ce să gândească/ să simtă/ să facă. Ca urmare, clientul ere parte de propria sa învățare, având propriile lui momente de AHA și descoperind noi perspective asupra situației aflate în discuție.

 În acest exemplu, clientul și-a analizat propriile răspunsuri fiind sprijinit să-și exploreze gândurile și ideile. Pe măsură ce își descoperă mai multe resurse interioare, acest lucru îl face să se simtă mult mai motivat să își schimbe comportamentul.

Lucru bun?! Lucru rău?! … Cine știe ….

Există o poveste străveche (sufi) și instructivă. Aceasta are mai multe versiuni, dar îmi place cea pe care sunt pe cale să o împărtășesc cu tine.

Un bărbat și fiul acestuia locuiau într-o vale frumoasă și erau fericiți cu puținul pe care îl aveau. La un moment dat tatăl s-a îmbolnăvit și a depășit cu greu boala. După acest episod el s-a săturat să fie sărac și a decis că va deveni bogat.

Avea să devină antreprenor și să crească cai. A început prin a-și cumpăra un armăsar. Nu avea bani să cumpere animalul, așa că a împrumutat foarte mult de la vecini. Și chiar în noaptea în care a cumpărat calul, acesta a scăpat dărâmând gardul padocului.

Vecinii s-au adunat imediat:

– Voiai să devii un om bogat, dar armăsarul tău a fugit și ne datorezi o mulțime de bani. Ești terminat.

Iar bărbatul s-a uitat la ei și a ridicat din umeri și a zis:

– Lucru bun, lucru rău, cine știe?

Acel armăsar s-a alăturat unui grup de cai sălbatici. Fiind destul de aproape de locul în care locuiau acest om și fiul său, ei au putut să-i atragă în padoc, pe care îl reparaseră și evadarea cailor nu mai era posibilă.

Și, dintr-o dată, omul nostru, a avut armăsarul înapoi, plus o duzină de cai sălbatici, care, după standardele acelui sat, l-au făcut un om bogat.

Iar vecinii au venit alergând în jur și au spus:

– Oh, am crezut că ești sărac, dar norocul ți-a zâmbit. De fapt, ești un om bogat.

Iar bărbatul a ridicat din umeri și a spus:

– Lucru bun, lucru rău. Cine ştie?

Bărbatul și fiul său au început să înmulțească caii ca să-i vândă pe piață. Unul dintre cai l-a aruncat din șa pe fiul bărbatului și l-a călcat pe picior și i l-a rupt, iar acesta s-a vindecat strâmb, băiatul rămânând șchiop.

Iar vecinii au venit chicotind:

– Era un băiat atât de frumos, dar acum nu va putea găsi niciodată o fată care să se căsătorească cu el. Cât de nefericită este această situație.

Și bărbatul a ridicat din umăr și a spus:

– Lucru bun, lucru rău? Cine ştie?

În acea vară, regele țării a declarat război țării vecine și oameni din armată s-au deplasat prin sate, adunând pe toți tinerii capabili să servească ca soldați. Doar fiul acestui bărbat a fost cruțat pentru că era șchiop.

Și vecinii aveau lacrimi în ochi:

– Nu știm dacă ne vom mai vedea vreodată fiii în viață, dar tu încă îl ai pe fiul tău cu tine. Cât de norocos ești!

Iar bărbatul a ridicat din umăr și a spus:

Lucru bun, lucru rău, cine știe?

Și povestea poate continua așa pentru totdeauna.

Recunoaște că ori de câte ori se întâmplă ceva în viața ta, lipești imediat o etichetă pe acea situație. Tu decizi dacă acest lucru, acea persoană sau situație este bună sau rea. Chiar și în contexte banale.

De exemplu:

Vrei să bei o ceașcă de cafea, așa că te duci la aparatul de cafea și constați că nu mai este apă în rezervor și nici boabe de cafea în râșnița aparatului; în plus vasele cu rezidurile de apă și cafea sunt pline și vor trebui curățate. Așa că, dacă vrei să bei cafea, va trebui să alimentezi cu apă și boabe aparatul și să curăți tăvile de reziduri. Te indispui și cataloghezi situația ca fiind negativă.

         Soțul tău te sună. Socrii tăi vor veni la cină. S-ar putea să rămână în weekend. Și pe această situație vei pune imediat o etichetă (dar eu nu vreau să o scriu).

Uită-te la cum etichetezi lucrurile care se întâmplă în viața ta, oamenii pe care îi întâlnești.

Pentru cei mai mulți dintre noi numărul situațiilor pe care punem eticheta de rău (negativ) este covârșitor mai mare decât cel al situațiilor pe care le catalogăm drept bune (pozitiv).

Îți propun un exercițiu.

Pentru o zi, devin-o conștient(ă) de cât de repede, instantaneu practic, cataloghezi sau judeci o situație ca fiind bună sau rea. Fă un inventar și analizează-l la finalul zilei. Ce poți face diferit mâine?

 

 

 

Obiectivul și drumul către el

Există o poveste Zen, care îmi place mult, despre un tânăr discipol ce era dornic să atingă Iluminarea
și să o facă acest lucru cât mai repede posibil.

Drept urmare, s-a apropiat de maestrul lui și a întrebat:

~ Dacă muncesc din greu și cu sârguință, cât timp îmi va lua pentru a deveni iluminat?

Profesorul său a contemplat această întrebare o vreme, apoi a răspuns: 

~ Zece ani.

~ Zece ani!?!? Dar dacă mă implic foarte mult, muncesc din greu și sunt determinat să învăț repede? Cât va dura atunci?

Maestrul său a meditat mai mult ca la prima întrebare și a răspuns:

– În acest caz va dura douăzeci de ani.

Confuz și crezând că maestrul îl înțelesese greșit discipolul a continuat:

– Cum s-ar putea ca muncind mai mult să dublezi mai degrabă decât să scurtezi timpul? — a reformulat studentul.

~ Dacă mă dedic numai acestui demers, dacă muncesc foarte, foarte mult și dacă voi aplica cele mai bune strategii pentru a învăța repede? Cât va dura atunci?

Evident, această întrebare a avut nevoie de și mai multă atenție, iar studentul a așteptat cu nerăbdare răspunsul profesorului său. Într-un final acesta a spus:

– Va dura treizeci de ani!?!??!!

– Treizeci de ani! – a exclamă discipolul luptându-se să-și stăpânească dezamăgirea și frustrarea.

– Nu înțeleg. De fiecare dată când spun că o voi munci și mă voi dedica mai mult, imi raspunzi ca  va dura mai mult. Cum se poate așa ceva?

Maestrul îi răspunse cu blândețe:

– Pentru că atunci când ai ochi doar pentru obiectiv, nu ai ochi și pentru drumul către acesta!

Această povestioară scurtă abordează simultan 3 comportamente:

  • orientarea exclusivă către atingerea obiectivelor;
  • prea multă stăruință în acest demers;
  • ratarea mesajelor subtile pe care viața ți le dă uneori.

Ce poți învața:

  • ASCULTĂ-i pe cei ce au atins obiective similare cu ale tale;
  • ÎNVAȚĂ de la cei care au atins obiective similare cu ale tale;
  • CAUTĂ mai multe căi pentru atingerea obiectivelor tale;
  • Păstrează obiectivul în minte;
  • Rămâi concentrat pe căile și procesele care te conduc către obiectivul dorit.